Ce drepturi (de proprietate intelectuală) există în bazele de date?

Când vorbim despre bazele de date, prima oară trebuie să distingem între structura și conținutul unei baze de date (când folosim termenul de “date” ne vom referi la conținutul bazei de date însăși). Elementele de structură includ lucruri cum ar fi câmpurile și un model pentru date – organizarea acestor câmpuri și inter-relaționarea lor.

În multe jurisdicții, este posibil ca elementele structurale ale unei baze de date să fie protejate de drepturi de autor (copyright) (depinde însă și de nivelul de “creativitate” în crearea unei structuri).

Totuși în cazul nostru suntem în mod particular interesați de date în sine. Când vorbim de “date”, trebuie să fim atenți pentru că acest cuvânt nu este foarte precis: “date” poate să însemne 2 elemente din baza de date (de exemplu două date bibliografice) sau “date” pot să însemne o colecție întreagă (de ex. Tot materialul din baza de date).

Sper deosebire de alt conținut cum ar fi text, muzică sau film, situația juridică a datelor depinde mult de la țară la țară. Cu toate acestea, cele mai multe jurisdicții acordă unele drepturi asupra datelor (ca o colecție).

Distincția între “conținutul” unei baze de date și colecție este în mod special crucial pentru bazele de date cu informații factuale, pentru că nicio jurisdicție nu acordă un drept monopolistic pe faptele în sine (“conținutul”), chiar dacă ar putea acorda drept(uri) asupra lor ca o colecție. Pentru a exemplifica, să luăm exemplul simplu al unei baze de date care conține punctele de topire ale diverselor substanțe. Câte vreme baza de date, ca totalitate, ar putea fi protejată de lege astfel încât o altă persoană nu are dreptul de a o accesa, reutiliza sau redistrbui fără permisiune, aceasta nu ar trebui să te împiedice să scrii faptul că substanța Y se topește la temperatura Z.

Formele de protecție se încadrează în mod larg în două categorii:

• Copyright for compilations
• Un drept sui generis pentru colecțiile de date

După cum am subliniat deja, nu există reguli generale și situația depinde în funcție de jurisdicție. Astfel, vom putea doar detalia de la țară la țară dacă aceste forme de protecție (sau niciuna din ele) este folosită într-o jurisdicție anume.

În fine, ar trebui să punctăm faptul că în absența oricărei norme legale, mulți furnizori de baze de date (închise) au posibilitatea de a folosi un simplu contract combinat cu o dispozițiile legale care împiedică încălcarea mecanismelor de control a accesului, pentru a obține rezultate similare cu un drept formal de proprietate intelectuală. De exemplu, dacă X este un furnizori de o baza de date de citate, poate obține un contract (termeni și condiții) pe care îl dorește prin:

(a) Requiring users to login with a password (b) Punerea la dispoziție a numelui de utilizator și parola unui noi utilizator doar cu condiția ca acel utilizator să fie de acord cu termenii și condițiile.

Poți să citești mai multe despre situația în funcție de jurisdicție în ghidul pentru licențierea datelor deschise (Guide to Open Data Licensing).